Session 1985 - U cimiteriu di l’elefanti - Michele Poli PDF Imprimer
Sujet
U cimiteriu di l’elefanti

- Hè finitu u tempu chì Marta filava, disse Ghjuvan Carlu.

- Avale, sò tutte ste vitturette chì filanu, o Ghjuvan Cà… è Diu ci ne liberi !

- Hè finitu po dinù u tempu di tutti quelli fornerelli chì muscavanu pè sti chjassi, u sabatu, disse Ghjuvan Carlu. Finitu u tempu di quelli canti è quelli fischji di i nostri mulatteri chì facianu chjoccà u staffile pè isse collate di a Castagniccia. Finitu u tempu di quelle feste è di quelle scerre, quand’omu si n’andava da cavallu, à mane, à bon’ora, pè isse viottule di a machja, crosce di guazza è carche d’odori matinali, è chì omu si ne rientria, a sera, à ciottà di sole o à bughju, cantendu à voce rivolta è sporgulata, chì ne intronavanu issi bassi è issi poghjali… T’arricordi, o Anghjulu ?… Chè ?

- M’arricordu, disse Anghjulu… Era quellu felice tempu di a nostra giuventù.

- E po tandu po, riprese Ghjuvan Carlu ; a ghjente si stava in paese à chjachjerassila è à ciarlà, tutti uniti è cuntenti. Quand’omu escia in piazza, i si scuntrava omu tutti à issu frescu o à issu sole, à Umbrìa è à Sulìa, pè issi quadri è isse strette, à posà nantu à isse muragliette o issi pentoni, sottu à iss’olive o iss’olmi. Induv’omu andava, à qualunque ora, si ne trovava sempre unu per discorre. Tandu po sì chì u paese era pienu ! Si vidianu tutti. Oghje, cù tutte ste vitturette è sti vitturini, scappanu tutti quanti pè isse marine è ùn ci hè più l’arte di riteneli à u locu. Passi pè issi chjassi è ùn vedi più à nimu in a ghjurnata. Ghjunghjenu quì à scappera. Ùn ci hè più quell’amore di prima, ùn ci hè più fratellanza nè parentia. Ognunu pè sè… Quante belle cose chì si perdenu !

-Iè, hè vera, o Ghuvan Cà, ma si n’acquista d’altre… È po, ci hè appinuccia di più benistà pè e nostre case.

- Sarà disse Ghjuvan Carlu… Ma stu prugressu, credimi puru, o Anghjulu, ghjè quellu chì tomba l’amore, a fratellanza è a parentia. L’usi novi cambianu i cori, è a ghjente, oghje, ùn si tene più cum’è prima. L’amore si scioglie pianu pianu è si ne và.

Michele Poli
I. À nantu à u testu

Stu testu ci porghje un paragone trà a vita di prima è quella d’avà. Pruvate à spiegà in pochi filari.

II. Dettu persunale

Pruvate à imaginà un cuntrastu trà unu chì difende a vita di prima (fratellanza, aiutu…) è unu chì hè per u mudernisimu : in lu mondu d’oghje ùn ci hè più… ma…

 III. Cunniscenza di a lingua corsa

1. Ci hè una differenza di significatu trà ste duie frase :

- Quand’elli ghjunghjianu tutti u rimusciu in casa ci era.

- Quand’è tutti ghjunghjianu u rimusciu ci era in casa.

2. Hè curretta a frasa : « Vulia chì ellu parti » ?

3. Una voce spurgulata chi saria ?

- una voce strangulata ?

- una voce schietta ?

Chjachjarà chì saria ?

- parlà ad alta voce ?

- fà si una discursata ?

- parlà in modu micca seriu ?

4. In le parolle vitturette, vitturini : qualessu hè u valore di i suffissi « ette », « ini ».

Mintuvate trè o quattru parolle duv’è sti suffissi anu listessu significatu. Cunniscite altri suffissi ?

5. In la parolla « à scappera » un suffissu « era » significa u modu di fà una azzione. Cunniscite altre parolle furmate cù un listessu suffissu ? Mintuvate ne trè o quattru.

6. Ind’è e prupusizione :

… tutti quelli furnerelli chì muscavanu pè sti chjassi.

… nostri mulatteri chì facianu chjoccà u straffile…

… è chì omu si ne rientria, a sera, à ciottà di sole…

Chì , hè :

- prunome rilativu ?

- prunome dimustrativu ?

- cunghjunzione ?

7. In le parolle :

chjachjarassila

riteneli

Chì hè a funzione di la è di li ?

8. Chì titulu si pò dà à sta prosa ?