| Session 1985 - U cimiteriu di l’elefanti - Michele Poli |
|
|
SujetU cimiteriu di l’elefanti- Hè finitu u tempu chì Marta filava, disse Ghjuvan Carlu. - Avale, sò tutte ste vitturette chì filanu, o Ghjuvan Cà… è Diu ci ne liberi ! - Hè finitu po dinù u tempu di tutti quelli fornerelli chì muscavanu pè sti chjassi, u sabatu, disse Ghjuvan Carlu. Finitu u tempu di quelli canti è quelli fischji di i nostri mulatteri chì facianu chjoccà u staffile pè isse collate di a Castagniccia. Finitu u tempu di quelle feste è di quelle scerre, quand’omu si n’andava da cavallu, à mane, à bon’ora, pè isse viottule di a machja, crosce di guazza è carche d’odori matinali, è chì omu si ne rientria, a sera, à ciottà di sole o à bughju, cantendu à voce rivolta è sporgulata, chì ne intronavanu issi bassi è issi poghjali… T’arricordi, o Anghjulu ?… Chè ? - M’arricordu, disse Anghjulu… Era quellu felice tempu di a nostra giuventù. - E po tandu po, riprese Ghjuvan Carlu ; a ghjente si stava in paese à chjachjerassila è à ciarlà, tutti uniti è cuntenti. Quand’omu escia in piazza, i si scuntrava omu tutti à issu frescu o à issu sole, à Umbrìa è à Sulìa, pè issi quadri è isse strette, à posà nantu à isse muragliette o issi pentoni, sottu à iss’olive o iss’olmi. Induv’omu andava, à qualunque ora, si ne trovava sempre unu per discorre. Tandu po sì chì u paese era pienu ! Si vidianu tutti. Oghje, cù tutte ste vitturette è sti vitturini, scappanu tutti quanti pè isse marine è ùn ci hè più l’arte di riteneli à u locu. Passi pè issi chjassi è ùn vedi più à nimu in a ghjurnata. Ghjunghjenu quì à scappera. Ùn ci hè più quell’amore di prima, ùn ci hè più fratellanza nè parentia. Ognunu pè sè… Quante belle cose chì si perdenu ! -Iè, hè vera, o Ghuvan Cà, ma si n’acquista d’altre… È po, ci hè appinuccia di più benistà pè e nostre case. - Sarà disse Ghjuvan Carlu… Ma stu prugressu, credimi puru, o Anghjulu, ghjè quellu chì tomba l’amore, a fratellanza è a parentia. L’usi novi cambianu i cori, è a ghjente, oghje, ùn si tene più cum’è prima. L’amore si scioglie pianu pianu è si ne và. Michele PoliI. À nantu à u testuStu testu ci porghje un paragone trà a vita di prima è quella d’avà. Pruvate à spiegà in pochi filari. II. Dettu persunalePruvate à imaginà un cuntrastu trà unu chì difende a vita di prima (fratellanza, aiutu…) è unu chì hè per u mudernisimu : in lu mondu d’oghje ùn ci hè più… ma… III. Cunniscenza di a lingua corsa1. Ci hè una differenza di significatu trà ste duie frase : - Quand’elli ghjunghjianu tutti u rimusciu in casa ci era. - Quand’è tutti ghjunghjianu u rimusciu ci era in casa. 2. Hè curretta a frasa : « Vulia chì ellu parti » ? 3. Una voce spurgulata chi saria ? - una voce strangulata ? - una voce schietta ? Chjachjarà chì saria ? - parlà ad alta voce ? - fà si una discursata ? - parlà in modu micca seriu ? 4. In le parolle vitturette, vitturini : qualessu hè u valore di i suffissi « ette », « ini ». Mintuvate trè o quattru parolle duv’è sti suffissi anu listessu significatu. Cunniscite altri suffissi ? 5. In la parolla « à scappera » un suffissu « era » significa u modu di fà una azzione. Cunniscite altre parolle furmate cù un listessu suffissu ? Mintuvate ne trè o quattru. 6. Ind’è e prupusizione : … tutti quelli furnerelli chì muscavanu pè sti chjassi. … nostri mulatteri chì facianu chjoccà u straffile… … è chì omu si ne rientria, a sera, à ciottà di sole… Chì , hè : - prunome rilativu ? - prunome dimustrativu ? - cunghjunzione ? 7. In le parolle : chjachjarassila riteneli Chì hè a funzione di la è di li ? 8. Chì titulu si pò dà à sta prosa ? |









