| Session 1992 - In Vindemia - Rinatu Coti |
|
|
SujetIn vindemiaDumenicu spiega à u ziteddu chì zi Simonu ùn strappava mai una caspa o un grafogliulu di mani. Apradava sempri a so cultedda. Cusì ùn vastava nemmenu un graneddu. Era un omu à l’usu anticu, rispittosu di l’altri d’ogni cosa. Era quissa un’attitudina bedda chì si miritava propiu unu rispettu maiò. A so vigna a tinia com’è una parsona. A curava. L’amava. Ùn ingannava a vigna, a vigna mai l’ingannava. Ùn faltava una volta nè zi Simonu à a vigna nè a vigna à zi Simonu. Faci chì, a vindemia era una circunstanza di primura. Sulenna ancu si pò dì. À participacci, andavani chjamati sempri i listessi parsoni. Erani parsoni cunnisciuti. Chì ùn ci vulia chì l’uva fussi coltra à l’allera. È zi Simonu era d’ochji. Abbadava ogni particulari. Sì calchì sgarzunottu tarucconu fessi unu sgurvernu strappaccendu una caspa, era subitu crastunatu. Di sicuru, ùn andaia à risicundà. Passava è vinia in i canneddi, dicendu : « Ùn si strappa l’uva, si cogli ! ». Fighjulava in i bigonzuli i caspi chì spimpinnavani. Capizzava. Era cuntenti. A vindemia era bedda. D’altrondi, a so uva era di numata in i dintorni. È a soia a vindemia era sempri bedda. À meziornu si spustava chì a cuddazioni era pronta. Tuttugnunu si trimbava in fantasia, a roba era bona. Tianu di carri vaccina, pasta asciutta. I vindimiadori ùn erani presi in risa. È a vindemia di zi Simonu era corsa. Dopumeziornu, si calcicava l’uva è pò a ghjenti si ni cunturrava. Ogni parsona si lucinziava cù a so sporta piena in bocca. Ogni faccia ridia. Zi Simonu salutava cunchjudendu : « À custannu chì veni, sì Diu voli, sì Diu voli ». Bisogna à dilla, Diu avia vulsutu tanti tanti anni. Rinatu Coti - In Vindemia (11.09.1990)I. Dumandi à nantu a u testu1. In chì circustanza andavani listessi parsoni ind’à Ziu Simonu ? (1 puntu) 2. Comu si vedi chì Ziu Simonu era un omu « rispittosu di l’altri d’ogni cosa » ? Ghjustificheti a vostra risposta. (1 puntu) 3. « Ùn faltava una volta nè zi Simonu à a vigna nè a vigna à zi Simonu » : Comu si pò spiecà issa affirmazioni ? (1 puntu) 4. Istu testu, u più, vi pari un racontu o una discrizzioni di l’usi è u modu di campà ? (3 punti) II. Cunniscenza di a linguaVucabulariu1. Deti u significatu di issi parolli : « à l’allera » ; « era d’ochji » ; « unu sguvernu » ; « abbadava » ; « si lucinziava ». (1 puntu) 2. « Sì calchì sgarzunottu tarucconu fessi unu sguvernu strappaccendu una caspa » : riliveti è studieti i nomi è i verbi derivati. Cumu sò fatti ? Chì significatu t’ani i suffissi ? (1 puntu) Gramatica1. « À meziornu si spustava (…) Dopumeziornu, si calcicava l’uva è po a ghjenti si ni cunturrava » : chì valori t’hà quì l’adopru di l’imparfettu di l’indicativu ? (1 puntu) 2. « À meziornu si spustava chì a cuddazioni era pronta. » : difiniti a natura di « chì ». Feti dui frasi cù « chì » impiecatu di listessu modu. (1 puntu) 3. « Chì ùn ci vulia chì l’uva fussi colta à l’allera » : a. cambieti a frasa mittendu : « ci voli ». (1 puntu) b. Da rispittà a cuncurdenza di i tempi, ghjustificheti l’adopru di i modi è di i tempi ind’i dui asempii. (1 puntu) III. Sprissioni parsunali1. Parechji anni dopu, mortu Ziu Simonu, Dumenicu spassighjeghja pà i fasci di vigni abbandunati è s’arricorda di a vindemia. (4 punti) 2. I vindemii : numenti d’aiuti cumuni duva si sapia sparta è rida à tempu. Sò i lizzioni ch’eddu ci insegna u passatu. Sarà sempri cusì oghji ? Paraguneti è deti u vostru parè. (4 punti) |









